Hidrofor periferic: când merită și cum îl dimensionezi

Hidrofor cu pompă periferică — când e suficient

Pompele periferice (numite și volumetrice cu rotor periferic) sunt apreciate pentru presiunea relativ mare la puteri mici și pentru costul accesibil. Totuși, nu sunt soluția universală. În aplicațiile potrivite, un hidrofor cu pompă periferică oferă confort stabil și cost total redus; în altele, o pompă multietajată sau o stație de presiune variabilă este alegerea corectă. Ghidul de mai jos clarifică scenariile în care „periferica” e suficientă, cum o dimensionezi și cum o montezi corect.

Cum funcționează o pompă periferică și ce o diferențiază

Rotorul periferic creează o circulație intensă în canalele înguste ale carcasei, crescând presiunea la fiecare trecere. Eficiența absolută este mai mică decât la pompe multietajate, dar câștigă la presiune specifică raportată la putere și la costul de achiziție.

Avantaje-cheie în aplicații potrivite

• Presiune bună pentru puteri mici (de ex. 0,37–0,75 kW)
• Comportament stabil la debite mici și la consumator unic
• Dimensiuni compacte, cost de achiziție mic, service simplu

Limite pe care trebuie să le cunoști

• Debite modeste; sensibile la aer fals pe aspirație
• Nu tolerează solide/nisip; necesită apă curată și filtrare
• Eficiență mai mică vs. pompă multietajată la debite medii-mari

Când este suficient un hidrofor cu pompă periferică

Periferica strălucește în aplicații cu debit mic spre mediu, trasee scurte și apă curată. Dacă profilul de consum depășește frecvent debitul pompei sau instalația are pierderi mari, vei avea cicluri dese și uzură accelerată.

Cazuri tipice de utilizare (recomandate)

• Case mici sau cabane cu 1–2 puncte simultane de consum
• Sistem simplu de alimentare din puț de mică adâncime sau rezervor tampon
• Irigare ușoară la picurare ori stropitori cu debit redus
• Instalații unde prioritatea este presiunea la un singur robinet, nu debitul total

Situații în care NU e ideală

• Mai multe băi folosite simultan, cadă + duș + mașină de spălat
• Sucțiune lungă cu pierderi mari, coturi și diametre mici
• Apă cu nisip/solide (șantier, foraj nou) — risc de uzură/defecțiuni
• Necesitatea unui debit susținut pentru irigare pe suprafețe mari

Dimensionare: Q–H și rolul vasului de expansiune

Selecția pornește de la debitul de vârf și înălțimea manometrică totală (H). Pentru periferice, poziționează punctul de operare în zona de eficiență acceptabilă, evitând marginea curbei unde crește zgomotul și riscul de cavitație.

Cum estimezi rapid Q–H

Q (l/min): însumează consumatorii probabili (ex. duș 10–12 l/min, robinet 6–8 l/min). H (mCA): sucțiune (m) + refulare (m) + pierderi (≈10–20%) + presiune la consumator (bar ×10). Alege o pompă care livrează Q la H cu marjă 10–20%.

Rolul vasului de expansiune

Vasul reduce ciclurile de pornire/oprire. Pentru periferice, un volum de 24–50 l e uzual la aplicații casnice; preîncărcarea trebuie setată cu ≈0,2–0,3 bar sub presiunea de pornire a presostatului.

Setările presostatului (exemplu practic)

Pornire: 1,5–1,8 bar; Oprire: 2,8–3,0 bar, adaptat la înălțime și pierderi.

• Diferențial prea mic → cicluri dese; prea mare → variații sesizabile la robinet.

Montaj corect: aspirație scurtă și etanșă, protecții minime

Perifericele sunt sensibile la aer fals și la pierderi pe aspirație. Montajul decide fiabilitatea mai mult decât la alte tipuri.

Aspirație: reguli esențiale

• Țeavă scurtă, diametru corect, etanșă; cât mai puține coturi
• Supapă de picior cu sită la sursă; înălțime minimă față de fund pentru a evita aspirarea depunerilor
• Evită pante ascendente pe aspirație care „colectează” bule de aer

Refulare și protecții

• Clapetă de sens după pompă; manometru vizibil
• Filtru pe linie; la apă dură: protecție anticalcar în amonte
• Protecții electrice: diferențială, termică, împământare; senzor lipsă apă/dry-run recomandat

„O pompă periferică funcționează impecabil doar dacă admisia rămâne curată, etanșă și scurtă. 90% din problemele raportate sunt de aspirație, nu de pompă.”

Întreținere și probleme frecvente

Periferica cere apă curată și filtre curate. Zgomote ascuțite, vibrații sau „șuierat” indică aer pe aspirație ori cavitație. Ciclurile scurte trădează vas descărcat sau pierderi pe instalație.

Probleme tipice & remedii

• Nu prinde apă / se dezamorsează: verificați supapa de picior, etanșeitatea și nivelul în sursă.
• Cicluri dese: reîncărcați vasul, verificați scurgeri, ajustați diferențialul presostatului.
• Presiune slabă: filtru colmatat, rotor erodat, rețea subdimensionată.
• Zgomot/cavitare: aspirație lungă, coturi, colmatări, nivel scăzut.

Listă de verificare (înainte de punerea în funcțiune)

• Curba pompei corespunde Q–H estimat
• Vas preîncărcat corect, presostat reglat
• Aspirație scurtă, supapă de picior funcțională
• Filtru montat/curat, by-pass accesibil
• Protecții electrice testate, împământare verificată

Când treci la altă soluție (multietajată / VFD)

Dacă ai consum simultan pe mai multe puncte (două băi + bucătărie), trasee lungi sau irigare cu zeci de l/min, o pompă multietajată va fi mai eficientă și mai silențioasă. Pentru confort superior și consum redus, o stație cu turație variabilă (VFD) menține presiune constantă, chiar cu vas mai mic.

Alegerea materialelor în funcție de apă

În ape cu săruri sau în medii corozive (litoral, spații tip salină), alege carcase din inox (ideal 304/316), fitinguri inox și garnituri compatibile. În ape curate neutre, fonta tratată este suficientă și accesibilă.

Compatibilitate cu sursa

Foraje noi pot aduce nisip fin temporar — NU folosi periferice până nu se stabilizează sursa și până nu montezi filtrare eficientă; altfel, uzura rotorului este accelerată.

„Alegerea corectă nu înseamnă ‘cea mai puternică pompă’, ci pompa care livrează debitul cerut la presiunea dorită, cu cele mai puține cicluri și cu pierderi minime.”