Amorsare pompă centrifugală: procedura corectă și de ce nu trage apă

Pompa nu trage apă? Începe cu amorsarea

Când o pompă de suprafață pornește, se aude, dar nu trage apă, cauza de verificat prima este amorsarea. Amorsare pompă centrifugală înseamnă umplerea completă cu apă a corpului pompei și a conductei de aspirație înainte de pornire. Fără ea, rotorul se învârte în aer și nu poate aduce apa din puț sau din rezervor, oricât de bună ar fi pompa.

Vestea bună e că majoritatea acestor situații se rezolvă fără piese scumpe: o umplere făcută corect, un sorb cu clapetă care închide, o îmbinare pe aspirație resigilată. Mai jos găsești procedura pas cu pas, un tabel de diagnostic după simptom și cauzele care fac pompa să-și piardă amorsajul după ce a mers normal.

Pe scurt: Umpli complet cu apă corpul pompei și conducta de aspirație prin dopul de amorsare, pornești cu refularea parțial deschisă ca aerul să aibă pe unde ieși, apoi deschizi complet. Dacă pompa își pierde amorsajul după ce stă oprită, verifici întâi clapeta sorbului, apoi etanșeitatea îmbinărilor de pe aspirație.

De ce o pompă centrifugală obișnuită nu pornește cu aer

Pompa centrifugală transmite energie lichidului prin rotor. Paletele accelerează lichidul spre exterior, iar în centrul rotorului apare o zonă de presiune scăzută. Presiunea atmosferică de la suprafața apei împinge apoi apa în sus, prin conducta de aspirație, ca să umple golul.

Diferența de presiune pe care o creează rotorul e proporțională cu densitatea fluidului din el. Aerul are circa 1,2 kg/m³, apa circa 1.000 kg/m³, deci cu aer în corp aceeași pompă, la aceeași turație, creează o depresiune de circa 800 de ori mai mică. Asta nu ridică apa nici câțiva centimetri, darămite câțiva metri.

Două categorii de pompe, după cum se amorsează:

Pompele centrifugale obișnuite (monoetajate sau multietajate). Au nevoie de corp și conductă de aspirație pline înainte de pornire. Hidraulica lor e optimizată pentru randament, nu pentru evacuarea aerului.

Pompele autoamorsante. Au corpul construit să rețină apă după oprire și un sistem (cameră de separare sau ejector, după model) care amestecă aerul din aspirație cu apa, îl separă și îl evacuează pe refulare. După prima umplere a corpului, scot singure aerul din conducta de aspirație. Detaliile sunt în articolul despre pompa autoamorsantă pentru hidrofor.

Amorsare pompă centrifugală: procedura pas cu pas

Pasul 1. Verificări înainte de umplere

1. Sorbul cu clapetă (valva de fund) e montat pe capătul de jos al conductei de aspirație, sub nivelul minim al apei, cu săgeata de pe corp orientată în sus, spre pompă.
2. Sita sorbului e curată, fără frunze sau nămol, și nu stă pe fundul puțului.
3. Conducta de aspirație urcă continuu spre pompă, fără cocoașe. Aerul se strânge în punctele înalte ale traseului și de acolo nu mai iese la umplere.
4. Dopul de amorsare de pe partea de sus a corpului pompei e accesibil și are garnitura în stare bună.
5. Robinetul de refulare, dacă există, e pregătit să fie deschis parțial la pornire.

Pasul 2. Umplerea pompei și a conductei de aspirație

1. Scoate pompa de sub tensiune.
2. Desfă dopul de amorsare.
3. Toarnă apă curată prin orificiu, cu o pâlnie. Continuă până când apa ajunge la marginea orificiului și nu mai ies bule de aer.
4. Așteaptă un minut-două și verifică nivelul. Dacă apa coboară, fie clapeta sorbului nu închide, fie o îmbinare de pe aspirație pierde. Completează și urmărește dacă scăderea se repetă.
5. Pune dopul la loc și strânge-l etanș cu mâna, fără scule care pot rupe filetul de plastic.

Pasul 3. Pornirea controlată

1. Deschide parțial robinetul de refulare, ca aerul rămas să aibă pe unde ieși, fără ca pompa să pornească direct în gol pe o conductă lungă și goală.
2. Pune pompa sub tensiune și pornește.
3. Urmărește manometrul, dacă există. Presiunea trebuie să urce în câteva secunde și să rămână stabilă.
4. Verifică jetul la refulare. La început poate scuipa aer, apoi trebuie să devină continuu.
5. Deschide complet robinetul după ce curgerea e stabilă.

Dacă presiunea nu urcă sau cade imediat, oprește pompa în câteva secunde, nu aștepta. Reia umplerea și caută aerul în aspirație.

Pasul 4. Verificări după amorsare

1. Ascultă pompa. Trebuie să meargă uniform. Un zgomot neregulat, cu bolboroseală, arată aer în aspirație; un zgomot ca de pietriș în corp arată cavitație.
2. Pune mâna pe corpul pompei după câteva minute de funcționare. Trebuie să fie cam la temperatura apei. Un corp care se încălzește arată că apa nu circulă.
3. Oprește pompa și urmărește manometrul. Dacă presiunea din instalație se menține, clapeta închide. Dacă scade repede, apa se întoarce spre sursă, de obicei printr-o clapetă care nu închide.

Diagnostic după simptom

Cauzele care fac pompa să piardă amorsajul

Clapeta sorbului nu mai închide

Sorbul cu clapetă e cea mai mică piesă din instalație și cea de care depinde toată amorsarea. Rolul lui: să închidă conducta de aspirație când pompa se oprește, ca apa să rămână în ea până la pornirea următoare.

De ce nu mai închide:

• nisip sau nămol prins între clapetă și scaunul ei;
• garnitura de cauciuc întărită sau fisurată;
• arcul slăbit sau ruginit;
• clapeta blocată în poziția deschisă sau, invers, închisă, caz în care pompa nu mai aspiră deloc.

Verificare rapidă: după ce oprești pompa, ascultă lângă conducta de aspirație. O bolboroseală care se aude imediat după oprire înseamnă apă care se întoarce în puț.

Soluția: scoți conducta, cureți sau înlocuiești sorbul. Când cumperi unul nou, uită-te la diametru (egal cu cel al conductei), la materialul corpului și al clapetei și la dacă are sită demontabilă.

Aer care intră pe îmbinările aspirației

Conducta de aspirație lucrează sub presiunea atmosferică. De aceea o îmbinare neetanșă nu picură, ci trage aer, iar singurul semn este pompa care își pierde amorsajul sau debitul.

Unde cauți:

• la racordul dintre conductă și pompă, locul cel mai solicitat;
• la racordul sorbului;
• la fiecare îmbinare filetată sau cot de pe traseu. Cu pompa pornită, pensulezi apă cu săpun pe îmbinare; dacă spuma e trasă înăuntru sau zgomotul pompei se schimbă, ai găsit locul.

Soluția: desfaci îmbinarea, cureți filetele și refaci etanșarea cu bandă sau pastă de etanșare pentru filete, potrivită pentru apă potabilă. Strângi ferm, fără să forțezi racordurile de plastic.

Nivelul apei a coborât sub sorb

În puțurile mici și în fântânile cu nivel variabil, apa coboară vara sau în perioadele secetoase. Când sorbul iese deasupra apei, pompa trage aer și se dezamorsează.

Soluția:

• cobori sorbul sub nivelul minim observat, dar nu până în nămolul de pe fund;
• montezi o protecție la lipsa apei, care oprește pompa înainte să meargă pe uscat;
• dacă nivelul variază mult, treci la o pompă submersibilă. Opțiunile sunt în articolul despre pompe pentru fântână.

Fisuri pe conducta de aspirație

Conductele vechi de PVC crapă din îngheț sau din solicitări mecanice, iar fisura e de multe ori în porțiunea aflată sub apă, unde nu se vede. Singurul diagnostic sigur e scoaterea conductei și verificarea ei pe toată lungimea, sau înlocuirea cu o conductă nouă, din polietilenă.

Cum reduci timpul de reamorsare la pompele obișnuite

Clapetă de reținere și racord de umplere lângă pompă. O a doua clapetă de reținere, montată pe aspirație chiar lângă pompă, împreună cu un teu cu dop de umplere, păstrează corpul plin chiar dacă sorbul pierde puțin. Reamorsarea se reduce la completarea câtorva litri.

Traseu scurt și fără cocoașe. Fiecare metru de aspirație în plus e apă de turnat la umplere și încă o îmbinare care poate trage aer.

Pompă autoamorsantă, când dezamorsarea e frecventă. Dacă sursa are nivel variabil sau conducta nu poate fi ținută plină, pompa autoamorsantă rezolvă problema din construcție. Alegerea între tipuri e explicată în articolele despre pompele monoetajate și pompele multietajate.

Greșeli frecvente la amorsare

1. Pornirea cu refularea complet închisă. Cu robinetul închis, aerul nu are pe unde ieși, iar pompa se învârte fără debit și încălzește apa din corp. Deschide parțial refularea în timpul amorsării.

2. Umplerea cu apă murdară. Nisipul din apa de umplere ajunge în rotor și în etanșarea mecanică. Folosește apă curată.

3. Pornirea pe uscat „să vedem dacă merge”. Etanșarea mecanică se răcește și se unge cu apa pompată; fără apă, fețele ei se încălzesc prin frecare și se deteriorează repede. Umple întâi, pornește după.

4. Dopul de amorsare strâns cu cheia. Filetul de plastic se rupe ușor. Strânge cu mâna, ferm, pe o garnitură bună.

5. Ignorarea zgomotelor. Bolboroseala înseamnă aer pe aspirație, zgomotul de pietriș înseamnă cavitație. Ambele se repară la instalație, nu la pompă, dar funcționarea prelungită așa uzează rotorul și etanșarea. Oprește, găsește cauza, apoi repornește.