Pompe centrifugale: monoetajate, multietajate și verticale

Pompe centrifugale: monoetajate vs multietajate vs verticale

Pompele centrifugale sunt coloana vertebrală a distribuției de apă în clădiri, industrie și agricultură. Alegerea între monoetajată, multietajată orizontală sau verticală influențează direct presiunea disponibilă, eficiența energetică, amprenta la sol și costul pe durata de viață. Ghidul de mai jos te ajută să decizi rapid și corect.

Cum funcționează și ce le diferențiază

Toate tipurile folosesc un rotor care imprimă energiei cinetice apei, transformată apoi în presiune. Diferența o fac numărul de etaje (rotoare/difuzoare) și orientarea:

• Monoetajate (o singură treaptă): simple, robuste, debite mari la înălțimi manometrice moderate.
• Multietajate orizontale: mai multe trepte în serie pentru presiuni ridicate cu randament bun.
• Verticale multietajate: presiuni foarte mari, amprentă îngustă, acces facil la hidraulică.

„Nu puterea motorului, ci potrivirea dintre Q–H și curba pompei decide fiabilitatea și factura de energie.”

Când alegi o pompă monoetajată

Pompa monoetajată excelează în aplicații cu H mic spre mediu și debit mai mare: irigații de suprafață, circulație tehnologică, transfer între rezervoare.

Avantaje: cost inițial mic, întreținere simplă, toleranță bună la mici impurități (cu rotor adecvat). Limite: presiuni reduse; pentru presiuni mari devine ineficientă și zgomotoasă.

Recomandare: dacă ai 10–30 mCA și debite substanțiale, monoetajata e adesea soluția cea mai economică.

Când alegi o pompă multietajată (orizontală)

Când ținta este presiune mai mare la debite domestice/industriale moderate, multietajata este standard: stații de presurizare, alimentare clădiri P+1/P+2, sisteme antiincendiu mici, spălătorii.

Avantaje: randament bun, curbe stabile, zgomot redus, presiune mare cu motoare compacte. Limite: sensibilă la aer fals pe aspirație; cere apă curată și filtrare.

Recomandare: pentru 30–60 mCA la 1–8 m³/h, o multietajată corect aleasă bate clar monoetajata.

Când alegi o pompă verticală multietajată

Pompele verticale oferă presiuni foarte înalte într-un corp îngust, ideale în camere tehnice mici sau în aplicații industriale/horeca cu presiune constantă.

Avantaje: amprentă minimă, eficiență ridicată, răcire bună, întreținere pe verticală. Excelente cu VFD (turație variabilă). Limite: cer rigiditate pe fundație și calitate a apei (prefiltrare); cost inițial mai mare.

Recomandare: pentru >60–100 mCA sau când spațiul la sol e critic, verticala multietajată este preferată.

Selecție corectă: Q–H, NPSH, materiale și energie

Alegerea nu se face „după kW”, ci după debit (Q), înălțime totală (H), NPSH disponibil și calitatea apei. Materialele „umedului” și automatizările definitivează fiabilitatea.

NPSH și înălțimea de aspirație

NPSH(a) (ce poți oferi) trebuie să fie mai mare decât NPSH(r) (cerut). Aspirația lungă, temperaturile ridicate și diametrele mici scad NPSH(a) și cresc riscul de cavitație. Coboară pompa, scurtează aspirația, mărește diametrul, elimină coturile strânse.

Curbele Q–H și punctul de lucru (BEP)

Țintește zona de eficiență maximă (BEP). Lucrul prea la stânga/dreapta curbei produce vibrații, zgomot și uzură. Pentru sisteme cu cerere variabilă, VFD + senzor de presiune mențin punctul de lucru optim.

Materiale și coroziune

• Ape neutre → carcase din fontă tratată.
• Medii agresive sau cu săruri/aerosoli (ex. zone tip salină) → carcase din inox (preferabil 316), șurubărie inox, etanșări SiC/SiC și elastomeri EPDM/FKM compatibili.

Checklist de selecție rapidă

• Q simultan (l/min) și H total (mCA) cu marjă 10–20%
• NPSH disponibil vs cerut; optimizare aspirație
• Tip pompă: monoetajată / multietajată / verticală
• Rotor & toleranță la impurități (apă curată vs ușor murdară)
• Materiale „umed”: fontă / inox + etanșări potrivite
• Automatizări: presostat sau VFD, protecție lipsă apă
• Spațiu, zgomot, service și cost total (energie + piese)