Pompe verticale: presiune mare, amprentă mică

Pompe verticale de suprafață: avantaje pe spațiu redus

În camere tehnice înguste, la modernizări fără loc pentru echipamente voluminoase sau în instalații unde randamentul și accesul la service contează, pompele verticale de suprafață sunt adesea alegerea optimă. Prin aranjarea treptelor hidraulice pe verticală, acestea oferă presiuni ridicate într-un corp îngust, cu stabilitate bună la funcționare și cost total competitiv.

Ce sunt pompele verticale de suprafață

O pompă verticală de suprafață este o pompă centrifugală (de regulă multietajată) cu arboriul orientat vertical și cu treptele dispuse în coloană. Motorul rămâne la partea superioară, iar hidraulica este în josul ansamblului, ceea ce economisește spațiu la sol și ușurează accesul la componente pentru inspecție. În raport cu pompele orizontale, verticalele ating înălțimi manometrice (H) mai mari cu motoare compacte, păstrând curbe Q–H stabile.

„În spații înguste, nu puterea în kW îți rezolvă problema, ci felul în care așezi hidraulica: vertical înseamnă presiune mare în amprentă mică.”

Avantaje reale când spațiul e limitat

Principalul câștig este amprenta redusă. Un grup de pompare vertical încape între pereți, lângă un colector sau într-o nișă, fără a sacrifica accesul pentru întreținere. În plus, ansamblul este ușor de izolat acustic prin panouri verticale, iar vibrațiile se transmit mai puțin în plan orizontal dacă fundația este corect dimensionată.

Hidraulica în trepte ajută la obținerea presiunilor cerute în clădiri P+2 și peste sau în rețele interne lungi, cu pierderi semnificative pe conducte. Eficiența energetică este, în practică, superioară unei monoetajate „forțate” la H mare. Curbele verticale sunt mai „pline” în zona de lucru, iar integrarea cu un convertizor de frecvență (VFD) păstrează punctul de funcționare aproape de randamentul maxim.

Când sunt potrivite și când nu

Pompele verticale de suprafață strălucesc în stații de presurizare (locuințe multifamiliale, spații comerciale), în alimentări tehnologice unde presiunea trebuie stabilizată fin și în modernizări unde spațiul la sol este deja ocupat. Sunt potrivite pentru debite de mici spre medii la presiuni înalte, cu apă curată sau filtrată.

Nu sunt prima alegere pentru:

• debite foarte mari la H mic (transfer volum)
• ape cu solide/nisip (unde se preferă hidraulici toleranți – vortex, semi-deschis)
• aspirații lungi din surse instabile (unde soluția submersibilă elimină riscul de aer fals pe admisie)

Dimensionare corectă: Q–H, NPSH, BEP

Selecția începe cu debitul simultan (Q) și înălțimea manometrică totală (H): diferențe de nivel, pierderi pe conducte și presiunea țintă la cel mai defavorizat consumator. Apoi se verifică BEP (zona de eficiență maximă) pe curba producătorului, astfel încât pompa să nu lucreze „la capete”, unde cresc vibrațiile și uzura.

NPSH și aspirație scurtă

NPSH disponibil trebuie să depășească NPSH cerut. Pentru a preveni cavitația: scurtează traseul de aspirație, mărește diametrul, evită coturile strânse, coboară pompa mai aproape de sursă și controlează temperatura fluidului. Unde e posibil, minimizează secțiunile verticale pe aspirație și elimină prizele de aer.

Materiale și etanșări pentru durabilitate

În ape neutre, carcasele din fontă tratată rămân robuste și economice. În medii corozive (săruri, agenți de curățare, aerosoli marini ori zone tip salină), preferă carcase din inox (ideal 316), șurubărie inox, etanșări mecanice SiC/SiC sau TC/SiC și elastomeri EPDM/FKM compatibili. Pentru apă cu particule fine neabrazive, prefiltrarea protejează etajele și presostatul.

Control de turație (VFD)

Un VFD ajusta turația în funcție de presiune/debit, menținând funcționarea aproape de BEP. Beneficiile sunt clare: consum redus la sarcină parțială, porniri line, zgomot scăzut și viață prelungită a etanșărilor și rulmenților. În clădiri cu cerere variabilă, diferența la factură este considerabilă.

Montaj, operare și mentenanță

Montajul dictează fiabilitatea la fel de mult ca selecția. Verticalele cer o placă de bază rigidă, aliniere corectă și amortizare a vibrațiilor. Pe refulare, montează clapetă de sens și un punct de aerisire; pe admisie, o supapă de picior (unde e cazul) și etanșări impecabile.

În instalații cu mai multe pompe în paralel, colectoarele trebuie dimensionate generos pentru a evita interacțiunile hidraulice (recirculări nedorite).

Mentenanța preventivă este simplă: curățarea filtrelor, verificarea curentului absorbit și inspecții vizuale pentru urme de scurgeri la etanșări. Accesul vertical permite înlocuirea treptelor sau a etanșărilor fără demontări extinse ale traseelor laterale.

Lista unică de verificare (selecție & montaj)

• Calculează Q simultan și H total; alege pompa pentru zona de eficiență (BEP).
• Confirmă NPSH: aspirație scurtă, diametru corect, puține coturi.
• Selectează materiale „umed”: inox pentru coroziune, fontă pentru ape neutre.
• Prevede VFD pentru cerere variabilă; setează presiunea țintă realist.
• Montează clapetă de sens, punct de aerisire și manometru ușor de citit.
• Asigură fundație rigidă și amortizare; verifică alinierea și zgomotul la probă.

Întreținere și cost total de proprietate

Costul total scade când pompa lucrează aproape de BEP, la viteze moderate, cu filtre curate și cu porniri controlate. Verificările periodice ale curentului motorului și ale vibrațiilor indică devreme colmatarea sau dezechilibrul hidraulic. Un program anual de service (etanșări, garnituri, reetanșări șurubărie) previne opriri costisitoare.

Dacă cererea crește în timp (noi consumatori, etaje suplimentare), verticalele sunt ușor scalabile: se pot instala pompe în paralel sau se poate trece la o versiune cu mai multe trepte, păstrând aceeași amprentă la sol.

„O pompă verticală bine aleasă se vede cel mai bine în ceea ce nu face: nu ocupă loc, nu vibrează și nu fluctuează presiunea.”