Pompă submersibilă pentru piscină și bazin: golire, materiale, siguranță

O pompă submersibilă pentru piscină se alege întâi după ce faci cu ea: golești piscina o dată sau de două ori pe an, sau vrei să recirculi apa zilnic. Pentru golire, o pompă submersibilă pentru ape curate, din materiale rezistente la clor, e soluția corectă. Pentru recircularea prin filtru, piscinele folosesc de regulă pompe de suprafață dedicate, nu submersibile. Diferența dintre cele două decide debitul, materialul și modul în care se face legătura electrică.

Ce conține apa de piscină și de ce contează

Apa de piscină nu e apă de fântână. În ea se găsesc:

• clor liber, de obicei în jurul valorilor de 1–3 mg/l, menținut ca dezinfectant;
• pH controlat, ținut în mod obișnuit în jurul intervalului 7,2–7,6;
• sare, la piscinele cu electroliză, în concentrații de ordinul miilor de mg/l, după cum cere electrolizorul;
• algicide, pe bază de compuși cuaternari de amoniu sau de cupru.

Clorul și sarea atacă exact materialele ieftine ale pompelor de drenaj generice: fonta cu vopsea simplă, oțelul zincat, garniturile din NBR. O pompă care ține ani buni în apă curată de subsol poate avea o viață mult mai scurtă dacă e folosită repetat în piscină.

O pompă scoasă din piscină se clătește cu apă curată înainte să fie pusă deoparte. Clorul rămas pe ea lucrează și în magazie.

Golire, recirculare sau bazin decorativ

Golirea periodică. Se face înainte de iarnă, la schimbarea apei sau la reparații. Pompa lucrează câteva ore, o dată sau de câteva ori pe an. Aici e locul unei pompe submersibile pentru ape curate, cu carcasă din tehnopolimer sau inox și, ideal, cu aspirație plată.

Recircularea prin filtru. Apa trece zilnic prin filtrul cu nisip sau cartuș. Sistemele fixe folosesc pompe centrifugale de suprafață, cu prefiltru și capac transparent, montate lângă filtru. O pompă submersibilă nu e gândită pentru acest regim și nici pentru rezistența hidraulică a filtrului.

Bazinul ornamental sau iazul cu pești. Aici se folosesc pompe pentru iazuri, declarate de producător pentru funcționare continuă în sezon, cu putere mică și debit adaptat filtrului biologic sau fântânii decorative.

Fântânile și cascadele. Tot pompe de iaz sau de fântână, alese după înălțimea la care trebuie urcată apa, citită pe curba pompei, nu după debitul maxim de pe cutie. Diferențele dintre pompele pentru apă curată și cele pentru apă murdară sunt explicate în articolul despre pompele de drenaj pentru apă curată sau murdară.

Cât durează golirea și ce debit îți trebuie

Formula e simplă:

T = V / Q, cu V în litri, Q în l/min și T în minute.

Timpii sunt teoretici pentru că debitul efectiv nu e cel de pe cutie. Debitul maxim declarat se obține la înălțime zero, adică fără nicio diferență de nivel și fără furtun. În realitate, pompa ridică apa de pe fundul piscinei peste margine și o împinge printr-un furtun de câțiva sau zeci de metri. Debitul real se citește pe curba pompei, la înălțimea totală: diferența de nivel până la punctul de evacuare plus pierderile pe furtun.

Două consecințe practice:

1. Furtunul contează. Un furtun cu diametru mai mic decât refularea pompei scade debitul vizibil. Folosește diametrul refulării pe toată lungimea.
2. Evacuarea se face unde e permis. Apa clorinată nu se varsă pe spațiul verde al vecinului sau direct într-un curs de apă. Regulile locale privind evacuarea în canalizare diferă, iar informația se cere de la operatorul de apă.

Pompa submersibilă pentru piscină: materiale care rezistă

La piscinele cu electroliză, chiar și inoxul are limite, pentru că sarea concentrată favorizează coroziunea punctuală. Comparația completă a materialelor e în articolul inox, fontă sau plastic.

La piscina cu sare, compatibilitatea se caută scrisă în fișa pompei. Dacă nu apare acolo, pompa nu e declarată pentru apă sărată, oricât de „inox” ar arăta.

Etanșările și cablul

Etanșările sunt la fel de importante ca și carcasa:

• NBR (nitril) — uzual la pompele de drenaj, se degradează în timp în apă clorinată
• EPDM — rezistent la clor și la intemperii, potrivit pentru piscine
• FKM (Viton) — rezistent la chimicale agresive, folosit la aplicații mai pretențioase

Cablul trebuie să fie de tipul cu manta de cauciuc pentru folosire în apă, de exemplu H07RN-F sau echivalent, și suficient de lung ca să ajungă la priză fără prelungitor.

Filtrarea: unde se oprește rolul pompei submersibile

Recircularea unei piscine e un sistem, nu o pompă. Componentele lui:

1. pompa de recirculare, de suprafață, cu prefiltru pentru frunze și particule mari;
2. filtrul principal, cu nisip, cartuș sau diatomit, pentru particulele fine;
3. skimmerul, deschiderea din perete care captează ce plutește la suprafață;
4. priza de fund, pentru aspirația de pe fundul bazinului;
5. duzele de retur, prin care apa filtrată revine în piscină;
6. conductele și fitingurile din PVC-U sau PE, rezistente la clor.

Debitul de recirculare se calculează din volumul piscinei și timpul în care vrei ca tot volumul să treacă prin filtru: Q = V / T. Ca reper folosit frecvent, T este de ordinul a 4–8 ore. Pentru o piscină de 30 m³ și un ciclu de 6 ore rezultă Q = 5 m³/h, adică circa 83 l/min. Debitul se verifică și cu limitele filtrului, care are și el un debit maxim admis.

Siguranța electrică lângă apă

Apa de piscină conduce curentul, iar oamenii din ea sunt descălțați și uzi. De aceea instalațiile electrice din jurul piscinelor au reguli separate. Standardul pentru instalații electrice în clădiri are o parte dedicată piscinelor și fântânilor (HD 60364-7-702, aplicată prin standardele și normativele naționale), care împarte spațiul din jurul bazinului în zone și stabilește pentru fiecare ce echipamente, ce grad de protecție și ce tensiuni sunt admise. Distanțele exacte și regulile pe zone se aplică după normativul în vigoare, iar o instalație fixă lângă piscină se proiectează și se execută de un electrician autorizat.

Ce poți verifica singur

Fără să înlocuiești proiectul, poți verifica următoarele:

• circuitul pompei are protecție diferențială de 30 mA și aceasta declanșează la testul lunar;
• priza folosită e în afara zonei din jurul bazinului, protejată de apă și de stropire;
• nu există prelungitoare și nici conexiuni improvizate lângă apă;
• pompa, cablul și ștecherul nu au fisuri, zone umflate sau reparații cu bandă;
• elementele metalice din jurul piscinei sunt legate la echipotențializare, conform proiectului.

Pentru pompele de golire folosite ocazional, două reguli nu au excepții. Pompa se pune în apă și se scoate doar cu ștecherul scos din priză. Și nimeni nu intră în piscină cât timp pompa e în apă, oricât de sigură pare instalația. Protecțiile electrice ale pompelor submersibile sunt descrise pe larg în ghidul despre protecții.

Piscinele gonflabile și cu cadru

La piscinele de sezon, montate vara și strânse toamna, regulile se simplifică, dar apar două capcane.

Pompa din pachet nu e făcută pentru golire. Pompa cu cartuș livrată cu piscina e o pompă de recirculare. Golirea gravitațională, prin ventilul de scurgere, durează mult și lasă apă pe fund. O piscină de 10 m³ golită cu o pompă submersibilă pentru piscină care livrează efectiv 150 l/min se golește teoretic în circa o oră, iar o pompă cu aspirație plată scoate apa aproape până la folie.

Folia se poate deteriora. Pompa se așază pe o placă sau pe o bucată de polistiren extrudat, nu direct pe folie; vibrația și picioarele pompei freacă materialul exact în punctul cel mai greu de peticit. Pompa se scoate oprită, trasă vertical de mâner, nu de cablu și nu peste marginea piscinei.

Întreținere între sezoane

Înainte de folosire

• verifică cablul pe toată lungimea, inclusiv intrarea în pompă;
• verifică plutitorul, dacă există, să se miște liber;
• curăță sita de aspirație;
• fă un test scurt într-o găleată mare sau într-un recipient cu apă curată.

După sezon

• clătește pompa cu apă curată și las-o să se scurgă complet, la fel ca în cazul întreținerii unei motopompe;
• nu o spăla cu jet sub presiune, care poate forța apa pe lângă etanșări;
• depoziteaz-o într-un loc uscat, ferit de îngheț.

Greșeli frecvente

1. Pompă prea mică pentru volum. O pompă de 100 l/min golește o piscină de 50 m³ în peste 8 ore, chiar și teoretic. Calculul se face înainte de cumpărare.

2. Pompă de drenaj generică la piscina cu sare. Materialele obișnuite nu sunt făcute pentru apă sărată. Verifică compatibilitatea declarată în fișă.

3. Prelungitoare și conexiuni improvizate. Orice îmbinare lângă apă este un risc de electrocutare, indiferent cât de bine e izolată cu bandă.

4. Pompa lăsată nesupravegheată. Un plutitor blocat nu mai oprește pompa, care ajunge să meargă în gol și se distruge.

5. Pompa de iaz folosită la filtrarea piscinei. Pompele de iaz nu sunt proiectate pentru rezistența hidraulică a unui filtru cu nisip sau cartuș și nici pentru apa clorinată.

De ce nu găsești aici modele și prețuri

Prețurile pompelor pentru piscine se schimbă de la un sezon la altul, iar gamele se reînnoiesc des, așa că sumele ar fi depășite repede. Ca ordine relativă, pompele de golire din tehnopolimer sunt cele mai accesibile, cele din inox cu aspirație plată costă mai mult, iar pompele de recirculare cu turație variabilă sunt cele mai scumpe. Criteriile care contează la cumpărare: debitul la înălțimea ta reală, materialul carcasei și al etanșărilor, aspirația plată pentru golire, lungimea și tipul cablului și regimul de funcționare declarat.

Dacă bazinul sau piscina stau lângă un subsol amenajat, aceeași logică de pompe se aplică și la protejarea casei, în ghidul sistemului anti-inundație pentru subsol.